"Jertfa" BY HOLLY BLACK- ne dezamageste....

Dupa intreaga seire de succes"amurg" ,Holly black a scris un basm ,cei drep cam maricel, se numeste "Jertfa"... nu prea a avut succes, din pacate.Eu una am citit cartea si pot spune ca nu te impresioneaza cu absolut nimic... nu are o actiune care sa te faca sa te simti cu adevarat "inauntrul carti" as zice ca aceea a fost doar ideea carti...caci daca ar fi dezvoltat-o mai muult ar fi iesit ceva de capul ei.... dar am sa va spun pe scurt ce se intampla in ea, pentru cei care sunt interesati:
Este una din cărţile cu aspect frumos, atractive, cu o copertă interesantă, ce te face să fi sigur că nu ai cum să nu o îndrăgeşti. Propoziţia de pe copertă nu-şi are rostul. Să nu vă aşteptaţi ca JERTFA să aibă vreo legătură cu AMURG, adică vreo legătură importantă. Se vede de la început, prin stilul autoarei, care, sincer, este inferior lui Meyer. Partea proastă sunt personajele. Nu ştiu ce mesaj a vrut să transmită autoarea, probabil împotriva drogurilor, consumului de tutun şi al băuturilor alcoolice (chiar dacă nimeni nu-i contrazice pe bieţii adolescenţi dependenţi de tot felul de treburi). Lucrurile astea pur şi simplu nu se leagă cu partea de basm – o fi el basm modern, dar nu şi-a putut găsi un alt cadru pentru el? E o carte pentru tineri. Nu zic să fie educativă, dar nici aşa.
Ca s-o iau cu începutul, n-a fost o carte extraordinară. Dar nici groaznică n-a fost. Primele capitole sunt cu adevărat dezamăgitoare, adică cel puţin pentru mine au fost. Nu ştiu ce m-a făcut să continui. Pur şi simplu era fără sens. O adolescentă cu capul în nori, cu prieteni drogaţi şi beţivi, care „ies” în locuri mizerabile şi nu fac altceva decât să bea. O da, foarte atractiv. Lucrurile de genul ăsta le găseşti în repetate rânduri în filmele cu adolescenţi. Chiar dacă încearcă să reflecte realitatea, devine deranjant.
Kaye, o fată de 16 ani, se mută înapoi în oraşul natal, datorită hotărârii mamei ei, solistă într-o (tentativă de) trupă rock, în urma unui conflict. Acolo, după ieşirile cu prietenii de care vă spuneam mai sus, îi redescoperă pe doi dintre cei trei prieteni-zâne din copilărie, aflând că unul dintre ei a fost ucis. Dintr-o dată, povestea devine mai interesantă. Parcă lucrurile foarte proaste care au făcut cartea greu de citit dispar, odată cu apariţia zânelor. Lucrurile au început să se schimbe când Kaye a salvat un elf în pădure, pe nume Roiben.
Când Kaye este chemată de Regina Scaieţilor, află adevărul despre lumea zânelor, lume ce în copilărie i se părea mai puţin cruntă. Zânele sunt împărţite în trei categorii: cele care aparţin Curţii Benefice, cele care aparţin Curţii Malefice şi cele care nu aparţin niciuneia dintre ele (adică-s de capul lor). Pe parcursul cărţii aflăm că în ciuda denumirilor, niciuna dintre primele două curţi nu este mai bună decât cealaltă. Zânele lui Kaye aparţin celei de-a treia categorii. Fetei îi este adus la cunoştinţă un plan, pentru ca zânele solitare să beneficieze de libertate pentru 7 ani, iar Kaye este elementul cheie în acel plan. Totodată, află un secret la care nu s-ar fi gândit niciodată, un secret care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
Nu spun că nu merită să citiţi cartea, pentru că e foarte posibil ca multora dintre voi să vă placă. Nici eu nu o consider o carte cu adevărat proastă, mai ales datorită părţii fantasy, care este destul de bine realizată. Poate că s-a greşit când povestea a fost plasată în zilele noastre. Sper ca a doua carte din serie, CURAJUL, să nu repete greşelile primei. Se zvoneşte că este mai frumoasă.