A -2 A CARTE A SERIEI DE BASME BY HOLLY BLACK

Când prima parte dintr-o serie te-a dezamăgit, sunt slabe şanse să o continui. Da, pentru că nu trebuie să-ţi pierzi timpul când poţi citi altceva, ceva mult mai bun şi satisfăcător, ceva pe placul tău. Totuşi, pentru că pe mine JERTFA nu m-a dezamăgit chiar aşa de tare, am decis că n-ar fi mare pierdere să-i acord o şansă continuării. Şi nu, de data aceasta n-a fost pierdere de timp. Dacă JERTFA te-a speriat, este foarte probabil ca al doilea volum, CURAJUL, să te facă să uiţi ceea ce nu ţi-a plăcut la cartea precedentă. Nu spun că este foarte frumoasă, extraordinară, cel puţin după mine, ci doar bună. Merită cu adevărat, doar aşa, ca să spele gustul amar al JERTFEI. Şi pentru a o înţelege pe deplin, este necesară şi lectura primului volum.
Precizam că în povestea lui Kaye nu mi-a plăcut deloc începutul, partea cu prietenii drogaţi. Ei bine, aici există mult mai multe droguri, dar măcar povestea are sens şi desfăşurarea întâmplărilor are logică. Şi la partea cu drogurile există şi o morală, prezentată aşa, pe fundal. Adică e imposibil ca tu, ca cititor, să nu-ţi dai seama că dăunează personajelor, făcându-le să acţioneze fără voia lor.
Valerie pleacă de acasă după ce-şi vede mama sărutându-şi prietenul (da, telenovelă). Fără să spună un cuvânt, iese afară. Având deja bilete cumpărate către New York pentru ea şi prietenul ei la un meci de Hokey asistă la joc, dar la final realizează că dacă s-ar întoarce acasă, nu ştie cum ar putea să treacă peste cele întâmplate. Astfel hoinăreşte pe străzi, până când vede că ultimul tren spre casă plecase deja. Astfel, ajunge să-şi petreacă noaptea pe străzi.
Curând îi cunoaşte pe Lolli şi pe Dave, oameni ai străzii, tineri de vârsta ei. Împrietenindu-se cu ei, este dusă la locul unde cei doi locuiesc, în tunele, impreună cu fratele lui Dave, Luis. Val află de la Lolli că Luis nu este ca toţi ceilalţi, el vâzând tot felul de creaturi, zâne, troli, lucruri pe care ea le credea inexistente. Astfel, pentru a se convinge, merge chiar ea, alături de Lolli, să vadă una dintre creaturi, un trol, exilat în oraş, ce trăieşte tot în subteran. Ajungând la locul trolului, acesta le prinde, iar viaţa lui Val ia o întorsătură neaşteptată, fiind nevoită să facă livrări unor creaturi ciudate. Partea şi mai bizară este că, rând pe rând, unele dintre zânele din oraş mor.
Părăsind viaţa normală, Val trebuie să se adapteze celei de om al străzii, iar acomodarea nu e chiar uşoară. Nici măcar pentru cei care trăiesc aşa de o vreme. În opinia lor, singura scăpare sunt drogurile. Sub efectul lor, totul devine paşnic, toată durerea dispare, iar orice e posibil. Însă drogurile luate de ei nu sunt unele obişnuite. Numit Nevermore, drogul poate să-i acorde celui care îl injectează puterea de a face vrăji, de a obţine orice doresc de la oameni, doar cerând, asta pentru că este făcut din poţiunile zânelor, poţiuni care au un efect diferit asupra oamenilor. Chiar dacă la momentul respectiv ei se simt nemaipomenit, clipele următoare devin un adevărat chin. Iar Val, vrând sau nu, este atrasă şi ea în asta.
Noile personaje sunt mult mai bine conturate, mai complexe. Fiecare are o personalitate deosebită, lucru ce face acţiunea mai incitantă. Aş putea să spun, datorită finalului acestei cărţi, că voi citi şi următorul volum, continuarea propriu-zisă a JERTFEI.
DECI...SPOR LA CITIT;)